And here I am…

Mai mult sau mai putin autentic, acesta va fi inceputul unei aventuri care sper ca va avea o viata ceva mai lunga decat ultima incercare. M-am intors putin ametit, insa doar intr-atat incat acea stare de bine , un fel de „High” fara efecte secundare, sa amplifice impulsul de a face primul pas, care, desi e un cliseu, e intotdeauna cel mai greu. Sunt un simplu anonim, un glas din acele miliarde care dau impresia de infinit…. Am idei, am ganduri, am sentimente, am experiente, am trairi pe care poate as vrea sa le impartasesc cu cineva, insa nu pot din varii motive… Iata ca si asta e o idee, anonimatul, apanajul minciunii si al „desfraului” imagistic, transpus prin fel si fel de metode mai mult sau mai putin conventionale, folosit ca un fel de relatare autentica. Impartasesc, insa in mod discret, astfel incat sa ma pot lupta cu ceea ce se numeste „mandrie”, sau autocenzura cea de toate zilele care impune anumite limite, chiar si in ceea ce priveste blogul. Sunt doar o constiinta , la fel ca si voi , celelalte miliarde care aveti la randul vostru experientele din care va trageti seva asimilarii cunoasterii. Nu impartasesc cu nici un cunoscut aceasta mica „aventura” …. Ci pariez pe principiul rezonantei. Daca cineva , chiar si o singura persoana, va gasi ceva care sa merite asimilat de aici, voi fi mai mult decat multumit. Daca nu, voi fi in continuare multumit, pentru ca „proiectul” de fata nu se vrea a fi decat o refulare, o eliberare de acea tensiune infernala, generatoare de multe nelinisti si frici metafizice, in contextul in care solutiile sunt simple, chiar prea simple pentru a fi abordate… Avem noi o trasatura… i-as putea spune genetica, insa nu intr-atat de veche incat sa fie categorisita drept instinct: ne fascineaza lucrurile misterioase, complicate, intortocheate, lucrurile aproape imposibil de inteles, si pe care le folosim intr-un fel de autoamagire impusa pentru a ne ridica pe cateva trepte mai sus decat cele in cadrul carora ne situam momentan. Cautam mereu varfurile absolute, chiar cu riscul de a nu face diferenta dintre o polaritate sau alta, jongland cu bile de plastic pe sarma instabila a ratiunii, cazand fara sa fim constienti de asta. In acest caz, singurul lucru sigur e drumul, care mereu e orientat drept inainte…. Cam atat petru pseudo-introducerea de fata. Un jurnal online e un termen prea pompos, prea integrat in tipar pentru a fi credibil. Insa o impartasire sincera, confirmata de siguranta anonimatului, si intarita de perspectiva imprevizibilului, mi se pare mai … intriganta. Punct, si maine de la capat ( apropo, scriu asta in word, in data de 30 aprilie, ora 01:15, chiar daca asta nu prezinta prea mare importanta; ieri dupa-amiaza imi facusem contul pe wordpress, dar n-am avut timp sa-mi configurez blog-ul, lucru care se va fi consumat maine pe la ora asta… and that’s about it for now; ganduri de pace si optimism pentru toti…)